Nu e alarmism. E momentul în care mai multe crize se suprapun și ne obligă să vedem clar ce lipsește din educație: tocmai competențele fără de care copiii de azi nu vor putea naviga lumea care vine.
România nu mai are o problemă doar de curriculum, ci de pregătire reală pentru viață. 42% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, conform PISA 2022: știu să citească, dar nu înțeleg în profunzime ce citesc, nu disting esențialul și nu pot transfera ce au învățat într-un context nou. În același timp, 16,6% dintre copii abandonează școala, cel mai mare procent din Uniunea Europeană, iar în mediul rural cifra urcă la 27,5%.
Peste această realitate vine inteligența artificială, care schimbă regulile mai repede decât reușește școala să se schimbe. Copiii care sunt astăzi în bănci cresc într-o lume în care răspunsurile vin instant, dar judecata nu. Iar tocmai judecata, gândirea critică, autoreglarea și capacitatea de adaptare sunt lucrurile pe care sistemul actual nu le formează sistematic, deși exact ele vor face diferența pe piața muncii și în viața civică a următorilor ani.
Nu pentru că am renunțat. Ci pentru că am înțeles că nu mai putem petici un sistem construit pentru o lume care a trecut. De treizeci de ani tot reparăm, tot ajustăm, tot schimbăm câte ceva. Și totuși, rezultatul este același: formăm copii foarte buni la a răspunde, dar prea puțin pregătiți să aleagă, să filtreze, să reziste, să se ridice.
Generația 0 înseamnă exact acest punct de pornire. Copiii de azi sunt primul val care crește integral într-o lume post-AI. Nu se adaptează la ea, s-au născut deja în ea. Iar dacă vrem să-i pregătim pentru viitor, nu mai e suficient să îmbunătățim ce există. E nevoie să rescriem de la zero ce contează cu adevărat în educație.
33 de ani. 29 de miniștri ai educației.
Reforme peste reforme. Același rezultat.
Sunt competențe care nu apar în catalog, dar fără de care nimic din ce apare acolo nu mai ajunge. Gândirea critică. Autoreglarea emoțională. Autodisciplina. Reziliența. Adaptabilitatea. Le numim metacompetențe pentru că sunt infrastructura pe care se construiește orice altceva. Nu se învață dintr-un manual și nu se formează într-o singură oră. Se cultivă în timp, prin experiențe repetate, în relație cu profesori care au și ei instrumentele potrivite.
În 2026, Narada publică primul raport național despre metacompetențele copiilor din România. Ne uităm la trei segmente esențiale — școli publice, școli private și companii care angajează tineri — pentru a înțelege ce se formează deja, ce lipsește și ce cere viitorul.
Este o hartă pe care sistemul nu o are astăzi și de care reforma educației are nevoie acum, nu peste încă un ciclu de promisiuni.
Un nume. Un email. Un oraș. Opțional, un rând despre de ce crezi că e nevoie de schimbare. Nu plătești nimic, nu te legi de nimic, nu intri într-o obligație. Primești rapoarte și acces la resursele pe care Narada le construiește pentru părinți și profesori tocmai pentru această generație care crește între presiune, ecrane, bullying, incertitudine și răspunsuri automate.
Fiecare semnătură devine o dovadă publică a faptului că oamenii înțeleg urgența. Cu cât suntem mai mulți, cu atât e mai greu ca această nevoie să fie tratată ca o temă secundară. Nu semnezi un formular. Semnezi că și tu crezi că e timpul să rescriem.
Scrie-ți numele lângă al celor care au ales deja.
Un minut. Un gest. O dovadă publică.
Nu-ți cerem bani. Nu-ți cerem timp. Îți cerem să spui public că vrei să rescrii de la 0. Școala. Sistemul. Generația.
Numele tău intră acum pe peretele Generației 0.
Împreună rescriem de la zero.
// apasă orice tastă sau click pentru a continua