Tania este unul dintre acei copii care îți amintescde ce contează să privești dincolo de suprafață. Parte din programul „Nevoiordinare pentru copii EXTRAORDINARI", ea a fost exact ceea ce numelepromite: un diamant care avea nevoie doar de o mână blândă care să îl șteargăde praf pentru a străluci.

Drumul ei nu a fost ușor. A crescut într-un mediuvulnerabil, a întâmpinat obstacole pe care mulți nu le-ar fi depășit și apornit de acolo unde mulți se opresc. Dar ea avut ceva esențial de partea ei:oameni care au crezut în ea - familia, profesorii, comunitatea - și care i-auarătat, rând pe rând, că poate merge mai sus decât i s-a spus vreodată.

Iar ea chiar a mers.

Astăzi, Tania moderează podcastul „12nuanțe ale prieteniei" cu o maturitate, o stăpânire de sine și oprezență care lasă semn. Vă invităm să o cunoașteți.

Dacă ar trebui să tedescrii în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Trei cuvinte care măreprezintă sunt creativitatea, timiditatea și empatia. Ador să creez tot felulde lucruri, de la cele handmade, făcute de mine în timpul liber, până laîntrebări pentru podcasturi. Sunt o fire timidă și îmi ia puțin timp să măacomodez, dar, odată ce fac asta, vorbesc mult și devin foarte deschisă. Amales și empatia pentru că mereu încerc să mă pun în locul altor persoane;astfel pot înțelege ce simt și ce nevoi au.

Ce îți place cel maimult la tine?

Cel mai mult îmi placela mine faptul că sunt o persoană perseverentă. Lucrez din greu pentru visurilemele și nu mă dau bătută niciodată, oricât ar fi de greu. De fiecare dată cândlucrurile nu merg bine, încerc, încerc și încerc până când merg așa cum îmidoresc. Știu că toate eforturile pe care le depun se vor transforma înurmătoarele mele reușite și în motive de mândrie.

Tania: „Cred că mi-ar fi fostmai greu să îmi descopăr acest talent dacă proiectul nu exista”

Cum ai ajuns să fiimoderatoarea celor mai multe podcasturi din proiect?

Când am intrat în acestproiect, a trebuit să ne alegem fiecare un rol. Eu m-am gândit la lucrurile lacare mă descurc cel mai bine și am ales moderarea podcasturilor, pentru că îmiplace să vorbesc și am multă imaginație. Imaginația mă ajută să fac întrebările.Cred că faptul că îmi place să comunic și să conduc discuțiile m-a ajutat  să moderez cele mai multe podcasturi dinproiect.

Ți-a fost teamă primadată când ai vorbit la microfon? Ce ai făcut cu acea teamă?

Da, mi-a fost teamă cândam vorbit pentru prima dată la microfon. Eram panicată, iar mâinile și voceaîmi tremurau. Am avut câteva duble, dar, în final, am fost mulțumită derezultat. Stând în fața camerelor la podcasturi și în fața oamenilor, pe scenă,m-am obișnuit cu microfonul. Încă mai am câteva emoții, dar am învățat să legestionez și să le accept, pentru că fără ele aș fi un mic roboțel.

Ce ai descoperit despretine în timp ce îi intervievai pe alții?

Un lucru interesant pecare l-am descoperit despre mine în timp ce îi intervievam pe alții este căsunt o persoană curioasă. Îmi place să pun întrebări și să descopăr lucruri noidespre oameni și despre experiențele lor.

Ce crezi că înseamnăpentru un copil din mediul rural să aibă acces la un studio, la un microfon, laun proiect ca acesta?

Consider că pentru uncopil din mediul rural accesul la astfel de lucruri, înseamnă un mod deexprimare a emoțiilor și ideilor, dar și o cale de dezvoltare, descoperind lucruri și pasiuni noi. Participând într-un proiect ca acesta, copilul îșidepășește limitele și învață ca vocea lui contează. Plus că întâlnește oameninoi de la care poate învăță, iar despre echipament, copilul învață săfolosească lucruri pe care probabil nu le-a mai văzut până atunci.

Crezi că ai fi avutocazia să îți descoperi talentul dacă proiectul nu exista?

Cred că mi-ar fi fostmai greu să îmi descopăr acest talent dacă proiectul nu exista. Proiectul mi-adat ocazia să îmi cunosc unele dintre talente, precum faptul că sunt o persoanăcurioasă, că îmi place să pun întrebări și să discut cu oamenii. În acelașitimp, am învățat și alte lucruri, cum ar fi munca în echipă, prietenia șiajutorul reciproc.

Ce te ajută să fii mereupregătită?

Pentru a fi mereupregătită, îmi planific lucrurile din timp. De obicei, notez în agenda meatoate activitățile pe care urmează să le fac în acea săptămână, fie că suntlegate de școală sau nu, iar după ce le fac le subliniez. Este un sentimentplăcut să vezi toată pagina colorată și să știi că te poți relaxa. Cu toateacestea, întotdeauna vor fi și momente în care voi fi luată prin surprindere,iar asta nu este un lucru așa rău, deoarece încerc să rămân calmă și să găsesco rezolvare problemelor care apar.

Cum îți organizezitimpul între școală, podcasturi și dansuri populare și Evaluarea Națională carebate la ușă?

Este destul de greu săîmi organizez timpul între aceste activități, ținând cont că nu mai am foartemult timp pentru mine, dar am reușit să găsesc un echilibru. Dimineața merg lașcoală, unde învăț și pregătesc podcasturi alături de colegii mei, iar după-amiazamerg la pregătire, îmi scriu temele pentru școală și, în unele zile, merg și ladansuri sau canto. Timpul rămas liber este folosit pentru relaxare și pentruieșit pe afară. Nu este foarte ușor să mă împart între aceste activități, darsunt necesare pentru dezvoltarea mea.

Tania: „Este normal ca lucrurile să nu meargă întotdeauna așa cum ne dorim”

Ce faci când ceva nu îțiiese perfect?

Când lucrurile nu iesperfect, nu mă las descurajată. Analizez ce s-a întâmplat, înțeleg unde amgreșit, învăț din greșeli și apoi refac lucrurile până când ies așa cum îmidoresc, indiferent dacă asta constă într-o încercare sau zece.

Cum te vezi peste 10ani?

Încep să primesc tot maides întrebarea cu ce vreau să mă fac în viitor, mai ales că sunt aproape de aintra la liceu, și aceste întrebări seamănă, pentru că sunt legate de viitorulmeu. Peste 10 ani mă văd o persoană curajoasă și hotărâtă, care își urmeazăpasiunile și îi are alături pe cei dragi. Mă gândesc la liceul și facultatea pecare le voi urma, care mă vor ajuta să descopăr și să dezvolt ceea ce îmi placecel mai mult.

Ce îți oferă proiectulEXTRAORDINAR pentru acel viitor?

Proiectul EXTRAORDINARîmi oferă ocazia să descopăr și să dezvolt abilități care mă vor ajuta peviitor, cum ar fi vorbitul în public, punerea întrebărilor și organizareaideilor. În același timp, mă ajută să fiu mai încrezătoare în mine și să învățsă lucrez în echipă. Banii primiți în proiect mi-au permis să îmi cumpărrechizitele necesare pentru școală și crearea unui loc de studiu, în plus,mi-am putut lua și câteva materiale pentru lucrurile handmade, ceea ce m-aajutat să-mi dezvolt pasiunea.

Există un moment dinviața ta care te-a făcut mai puternică?

Sunt multe momente înviața mea care m-au făcut mai puternică, unele m-au afectat mai mult, altelemai puțin. Cred că, indiferent cât de mari sau mici sunt provocările pe care le întâlnim, trebuie să găsim puterea să le depășim și să nu ne lăsăm doborâți deele. Este normal ca lucrurile să nu meargă întotdeauna așa cum ne dorim, dar fiecare experiență ne ajută să creștem și să devenim mai curajoși.

Dacă ai putea pune unmicrofon în fața României, ce întrebare i-ai pune?

Întrebarea ar fii “Ce văinspiră să mergeți înainte chiar și în momente dificile?”
„Aș vrea să aflu ce îi motivează pe oameni să continue și să rămână optimiști,chiar și atunci când lucrurile nu sunt tocmai ușoare. Știu că acum nu este unuldintre cele mai bune momente pentru țară, dar cred că poveștile și experiențeleoamenilor care reușesc să meargă mai departe pot fi o sursă de inspirațiepentru toți.

‍